În lumea întreagă apar anual sute, poate mii de titluri care ar putea fi încadrate uşor în genul literatură de suspans, indiferent dacă e vorba de poliţiste „clasice”, mistery sau thriller. Tirajele lor sunt imense şi cresc în măsura în care se menţin în top, sunt discutate în reviste de mare tiraj sau în reviste de specialitate şi, cu deosebire, dacă sunt ecranizate. De foarte multe ori e suficient să se lanseze un zvon legat de o viitoare ecranizare şi succesul e garantat – chiar dacă transpunerea în film e uitată. Voga aceasta face ca titlurile să fie de îndată traduse pe alte meridiane, încât tirajele sporesc şi mai mult. Şi pe măsură şi câştigurile.
Din păcate, un număr foarte mic dintre cărţile în discuţie sunt şi opere literare. Cele mai multe se fac după o reţetă (sau mai multe) pe care o dibui din primele pagini. Citeşti cartea până la un punct, sau în întregime, dacă autorul a avut inspiraţia sau inteligenţa să modifice reţeta sau să-i adauge ceva, după care o uiţi în metrou, în avion sau pe raftul pe care ai abandonat-o fără regret, cu luni în urmă. Nu discutăm însă calitatea literară, pentru moment.
Din punct de vedere comercial literatura de suspans este o afacere profitabilă aproape oriunde. Nu şi la noi. Oricât de bune ar fi cărţile publicate. La noi se traduce mult, dar literatura autohtonă e privită cu reticenţă - nu numai acest gen, ci orice fel de literatură.
Cred că sunt foarte multe motive.
La un primul nivel se află editorul reticent. Nu există editor care să nu cântărească atent şansele de succes ale unei cărţi şi să fie convins, chiar dacă n-o spune, că o traducere se va vinde mai bine. Costurile foarte mari împiedică tiraje mai mari; tirajele reduse înseamnă cititori puţini, iar numărul redus al acestora reduce şansele următorului titlu. La noi nu există un sistem competitiv şi eficient de promovare şi marketing. Foarte puţine sunt editurile care îşi anunţă pe toate căile apariţiile şi încă şi mai puţine cele care să ducă o campanie de promovare, iar promovarea îndelungată lipseşte. În mod cert, deficienţa se datorează lipsei banilor, dar sunt convins că într-o măsură şi mai mare neştiinţei. Oamenii pricepuţi lipsesc. Aţi auzit vorbindu-se de vreun agent care să vândă şi să apere o carte sau un autor, ca să nu mai vorbesc de vreun agent care să prezinte o carte unui studio pentru adaptare cinematografică? Puţinele cărţi de suspans care se mai scriu apar în tiraje infime şi marea majoritate a eventualilor cumpărători nici nu află de ele. Vorbesc în cunoştinţă de cauză. Prietenul George Arion mi-a făcut onoarea să mă amintească într-o listă de autori de ficţiune cu suspans. Despre două dintre cărţile mele de acest fel nu se ştie nimic în afara Bucureştilor. Ieşi din rând a avut o difuzare mizerabilă. Greuceanu – roman cu un poliţist a fost subiectul a numeroase cronici pozitive şi a mai obţinut şi premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti – dar cartea nu s-a găsit în librării, iar editura n-a făcut absolut nimic să-şi promoveze propriul succes, nici măcar după obţinerea premiului.
La alt nivel este cititorul reticent. Lipsit de informaţii, lipsit şi de resurse, el preferă să-şi cheltuiască puţinii bani pe valori sigure. Chiar şi când nu sunt valori, traducerile vor fi întotdeauna cu un pas în faţa producţiilor autohtone pentru că au avut succes prin alte părţi – altfel n-ar fi fost traduse – şi cititorul ştie asta. Iar dacă s-a întâmplat ca autorul să fi adaptat o reţetă străină îl va pierde definitiv pe cititor care, firesc, va prefera să meargă la original.
La un al treilea nivel este gustul. Bombardat cu producţii minore sau submediocre la televizor, cu tabloide în care procentajul imaginii copleşeşte partea scrisă, cu reclama agresivă a unor produse realizate prin alte părţi, cititorul majoritar (dacă există) n-a reuşit să-şi modeleze gustul, nu ştie să distingă şi nimeni nu-l îndrumă. Nu există nicio autoritate – publicaţie sau critic literar – care să-l ghideze pe cititorul derutat, păcălit de literatura de gen din fostul regim şi convins că joacă un rol prea mare în continuare confreriile.
Să vă mai spun?
Stelian Ţurlea
