De ce nu avem roman poliţist?
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, o întrebare obsedantă îi frământa pe literaţii români: de ce nu avem roman? Poezia şi dramaturgia cunoscuseră, până atunci, reuşite remarcabile. Romanul, însă, la mare vogă în Occident, era în suferinţă. Printre cauzele descoperite de către participanţii la o dezbatere desfăşurată pe parcursul mai multor ani erau enumerate următoarele: abundenţa traducerilor care îi timorau pe scriitorii noştri, lipsa unei tradiţii, inexistenţa unui tip nou de cititor, slaba reprezentare a condeierilor profesionişti, dezvoltarea precară a oraşelor, socotite o ambianţă ideală pentru un gen în care personajele trebuiau să aibă o deosebită complexitate sufletească, confruntate mereu cu probleme grave.
Între timp, lucrurile s-au aşezat pe un alt făgaş. Iar acum, la începutul secolului XXI, noi ne confruntăm cu alte întrebări, printre care şi aceasta: de ce nu avem roman poliţist?
Pe mapamond, situaţia este cu totul alta. Asistăm la o expansiune fără precedent a literaturii de suspans, indiferent dacă e vorba de “mistery” sau de “thriller”. Cărţile autorilor care cultivă acest gen sunt editate în zeci de milioane de exemplare. Lucrările lor sunt comentate de persoane avizate, în publicaţii de mare tiraj, şi ecranizate imediat. La noi însă pot fi număraţi pe degete cei care se încumetă să se aventureze pe teritoriul unde se înfruntă criminalişti şi ucigaşi. Cine îi prezintă? După ştiinţa mea, singura rubrică de semnalare pe larg a acestor apariţii editoriale îmi aparţine şi este găzduită duminica de către Jurnalul naţional.
De ce oare această sfială? Lipsa unei tradiţii? Posibil. Într-una dintre puţinele încercări de sinteză consacrate fenomenului, Literatura şi fascinaţia aventurii, Horia Matei remarca puţinătatea exemplelor de scriitori români care s-au ilustrat în acest gen. Şi mai puţini sunt cei care au obţinut rezultate notabile. Acelaşi verdict îl dă şi Daniela Zecca în remarcabila sa carte Melonul domnului comisar. Atunci să fie de vină inundarea pieţei cu multe traduceri? În opinia mea, ele ar trebui să contribuie la apariţia unui spirit de emulaţie, şi nu a unei inhibiţii. Absenţa unor scriitori profesionişti? Dar mulţi dintre autorii străini au fost, la început, ziarişti, poliţişti, agenţi secreţi, până când au izbutit să se întreţină numai din scris.
În România, autorul de romane poliţiste are un statut precar. El nu inspiră încredere criticului literar, deoarece acesta desconsideră genul, datorită unei pregătiri superficiale în domeniu. În cel mai bun caz, reperele lui sunt Agatha Christie, Conan Doyle, eventual Hammett, Chase şi Chandler, deşi, în ultimele decenii, romanul poliţist a cunoscut metamorfoze spectaculoase. (Fac o paranteză: eu sunt o excepţie, am fost un răsfăţat al criticii literare, la debutul meu s-a exclamat “Avem un Chandler!”).
Autorului român de romane poliţiste nu-i acordă credit nici cititorul. Înainte de 1990 au apărut puţine romane poliţiste cu subiect autohton - doar trăiam într-o ţară unde se nega existenţa fărădelegii. Acele romane “miliţiste” - termenul îi aparţine Danei Dumitriu -, scrise deseori fără har, au provocat o stagnare a acestui tip de literatură şi în climatul de libertate instaurat după eliberarea de sub dictatură. Ca urmare, nici editorul nu are încredere într-o realizare românească şi rarele apariţii datorate condeierilor români nu se bucură de o promovare corespunzătoare, oricât de valoroase ar fi. Printre acestea le-aş semnala pe cele datorate unor nou veniţi pe tărâmul ficţiunii cu suspans: Stelian Ţurlea, Adrian Onciu, Gabriel Chifu, Bogdan Hrib, Bogdan Teodorescu, Alex Mihalcea. Ar mai putea fi o cauză, dintre multele posibile: publicul nu crede în justiţia română, aşa că este greu să-i propui ca erou un justiţiar verosimil, din moment ce toată lumea a aflat despre numeroase cazuri de poliţişti, procurori, judecători certaţi ei înşişi cu legea. Iar poliţistul de azi se deosebeşte prea puţin de miliţianul de ieri.
Trăim în cea mai coruptă ţară din Europa. Subiecte pentru cărţi poliţiste se găsesc cu duiumul. Nu ştiu însă când ne vom sincroniza cu fenomenala înflorire a romanului poliţist cunoscută pe alte meleaguri. Nu sunt semne că va fi prea curând. Până atunci, îi vom citi în continuare pe Nelson DeMille, Dan Brown, John Grisham, Frederick Forsythe, David Baldacci…
Subscriu in totalitate celor spuse de domnul George Arion. Faptul ca politistii si agentii secreti din Romania nu au deocamdata suficienta credibilitate in rol de “erou” m-a determinat sa-mi pozitionez actiunea romanelor prin SUA si vestul Europei. Pe de alta parte, chiar daca autorii de thriller, mistery si policier se pot numara pe degete, cred ca o adevarata emulatie printre acestia e necesara. Mai mult decit atit, cititorii unor astfel de genuri ar putea fi atrasi catre autorii romani indeosebi prin implicarea ultimilor dincolo de momentul predarii romanului catre editura. Sint convins ca, asa putini citi sint, autorii de care vorbeam pot trece peste eventualele orgolii inerente breslei, se pot grupa intr-o asociatie de gen (in interiorul sau in afara Uniunii), ii pot premia anual pe cei mai merituosi, pot face lobby pe linga critica de specialitate, astfel incit, in final, romanul politist (thriller, mistery) autohton sa nu mai fie privit ca o curiozitate, ca o ruda saraca a literaturii. P.S. Am citit zeci de carti traduse, chipurile ale unor scriitori cu pretentii, insa mult mai proaste decit cele ale unor confrati din Romania. La ei insa, marketingul functioneaza ireprosabil.
Suntem intr-un cerc vicios. Lumea nu are incredere in politia romana si nu crede nici in carti sau filme cu politisti romani. Si asta din cauza activitatii politiei dar si din lipsa de pr. daca ar ajuta la realizarea unor filme, scrierea unor carti, crearea unui erou politist roman, lumea ar devenii mai deschisa catre politia romana si catre fictiunea despre politia romana - carti/filme.
O alta problema e imposibilitatea de a realiza filme de calitate, cu un scenariu bun, pentru care sa existe cerere. Avand o masa de desfacere de doar 20 mil persoane, nu vom putea realiza filme cu buget mare care sa devina profitabile. Din aceasta cauza nu poate sa devina un business scrisul de carti politiste.
O a treia problema e lipsa unor success stories care sa motiveze tinerii sa se implice in acest domeniu. Sa vada ca poate exista o astfel de cariera.
Pana atunci va recomand Carti Politiste, inclusiv de scriitori romani.
Lipsa de incredere in politia romana m-a facut si pe mine sa-mi deplasez actiunea spre vest.Manuscrisul este gata.Care este calea sa ajunga rapid pe masa unui editor serios si nu intr-un sertar? Fiind un roman de debut,ma poate ajuta cineva cu informatii privind traseul temporal al manuscrisului din momentul acceptarii de catre editura,pana la tipar? O luna, trei, sase?
Pentru Doina Popescu
In Romania, nu s-a impus inca o bursa a licitatiilor pentru manuscrise si nu numai.
Daca deoriti sa incercati si usa altor case de promovare a tinerilor scriitori va recomand sa incercati la editura PAMANTUL sau ART MUNTENIA din Pitesti.
Mi-am permis aceasta ingerinta urmare a faptului ca proprietarii acestui site nu v-au raspuns.
Multumesc URUC,
Am trimis manuscrisul romanului COMISIA ZURICH la EDITURA UNIVERSITARA si am primit raspuns prompt in 48 de ore si contractul de editare cu un procent interesant de 15%, dar fara termen de aparitie, asa ca am publicat la Torent Press din Braila la timp ca sa prind GAUDEAMUS.Acum am in faza de corectura romanul CAND DUMNEZEU ERA-N VACANTA. Astept cu interes o bursa a licitatiilor pentru manuscrise.
Pentru Doina Popescu
Felicitari! Astept cu interes opera pentru ca asta ramane.
Pentru URUC: Am postat pe blogul meu fragmente din romanul COMISIA ZURICH şi din ARDEI IUTI care este aproape finalizat. CAND DUMNEZEU ERA-N VACANTA rămâne surpriză. Daca doresti, te invit pe blog http://doinapopescu.wordpress.com
Pentru Doina Popescu
Cred ca este genul literar agreat de B. Hrib.
Bogdan este un tip pe care trebuie sa-l cunosti!
Este mai interesant decat prietenul nostru George A.
Am lansat si romanul DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ. Fragmente se pot citi pe blogul meu, http://doinapopescu.wordpress.com
In pregatire romanul ARDEI IUTI si doua volume de proza afurisita.
Hei! Pe aici trec doar eu şi URUC?
Gata, URUC! Am terminat de scris romanul poliţist ARDEI IUŢI!http://doinapopescu.wordpress.com/category/fragmente-din-romanul-ardei-iuti/