G.K Chesterston 1874 – 1936

Cel mai fluent jurnalist din generaţia sa, Gilbert Keith Chesterton, a fost de asemenea un maestru al poveştilor detective. Părintele Brown – preotul lui sceptic şi cu replici înţelepte – implicat în multe momente de divertisment excelente. Aşează-te într-un scaun confortabil şi bucură-te de poveste.
De citit: The Complete Father Brown (1986)

Arthur Conan Doyle 1859 – 1930

Personajul fumător al lui Conan Doyle este atât de bine cunoscut încât Sherlock a devenit un sinonim pentru detectiv . Nu a spus niciodată o frază de impact, graficianul i-a dat pălăria, greşelile de continuitate sunt din abundenţă….dar este genial. SL
De citit: The Hound Of The Baskervilles (1902)

Edgar Allan Poe 1809 – 1849

Poe a fost un om cu talente formidable - unul dintre acestea, din nefericire, a fost să bea până la moarte. Înainte de asta, totuşi, a dat ficţiunii primul detectiv, în persoana lui Auguste Dupin şi cel mai păros criminal, reprezentat de un urangutan. SL
De citit: The murders in the Rue Morgue (1841)

Ed McBain 1926 – 2005

Pe lânga scrierea scenariului pentru “Păsările” lui Hitchcock, McBain (pe numele său real: Evan Hunter) a inventat mai mult sau mai puţin procedura poliţistă. Detectivii din Isola’s 87th Precint, au dezlegat cu înţelepciune o jumătate de secol, iar stilul lor liber a fost prima influenţă pe Hill Street Blues.
De citit: King’s Ransom (2003)

Kyril Bonfiglioli 1929 – 1985

Lăudărosul fost comerciant de artă Bonfiglioli a creat – în Charlie Mortdecai – un antierou (de asemenea un comerciant de artă, tot lăudăros), cu un şarm irezistibil. Charlie are manierele unui Bertie Wooster dement şi moralul unei dihor. Titlu foarte bun, de asemenea.
De citit: The Mortdecai Trilogy (1991)

James Ellroy – 1948 –

Romanele labirintice ale lui Ellroy desemnează o sublume a Coastei de Vest, dominată de corupţie şi rău, confruntată cu evenimente istorice. Poliţisti dărâmaţi, bastoane de poliţişti, psihopaţi şi femei seducătoare. Face “Tăcerea Mieilor” să pară petrecerea de ceai a unui preot. SL
De citit: The Black Dahlia (1987)

Janwillem van der Wetering 1931 -

Poznele lui Grijpstra şi de Gier, respectiv Poliţiştii din Amsterdam, sunt ciudat de atrăgătoare. Unul cântă la tobe, altul la flaut. Frecventează canale. Este şi o pisica. Unică şi foarte olandeză.
De citit: Outsider in Amsterdam (1975)

Carl Hiaasen 1953 –

Un maestru al romanului genului poliţist comic, Hiaasen patrulează prin zona Everglade din Florida. Criminalii lui sunt afaceri mari, crime mărunte şi Acel Şoarece. Apare des Skink, un fost guvernator al Floridei necivilizat, care trăieşte pe baza animalelor ucise în accidentele de maşină.
De citit: Double Whammy (1987)

Dashiell Hammett 1894 – 1961

Este un fleac să demonstrezi că Hammet a fost cel mai influent stilist al ultimului secol şi probabil părintele romanului literar modern. După ce şi-a perfecţionat stilul în reviste de groază, a demonstrat că înalta artă literară nu a fost doar posibilă, dar chiar cel mai bine obţinută prin lejeritate în favoarea stilului încărcat sau a prozei înalt formale.

El l-a influenţat pe Raymond Chandler, care apoi a inspirat generaţii de scriitori care au explorat posibilităţile poetice ale scriiturii puternice şi concise, în timp ce respingeau instinctiv stilurile dinaintea lui Hammet, considerându-le monotone şi supra-scrise. Hammet a creat modele revoluţionare pentru eroii ambiguu din punct de vedere moral (Sam Spade) şi pentru parteneriatul egal al căsniciei moderne (Nick şi Nora Charles), iar acum noi am uitat datoria pe care o avem faţă de el.

A fost retipărite în 2004, poveştile sale “Continental Op”, care s-au dovedit a fi atât de uimitor de proaspete încât eroul din 1920 ar putea avea sprâncene dese. JJ
De citit: The Maltese Falcon (1930)

Dan Kavanagh 1946 –

În 1980, tenebrosul, evazivul Kavanagh – alter - ego-ul scriitor de romane poliţste al lui Julian Barnes - a produs patru foşti negustori de cai, bisexuali, cu o inimă de tăciune. SL
De citit: The Duffy Omnibus (1991)

Margery Allingham (1904 – 1966)

Deseori considerată ca făcând parte dintr-un trio cu Marsh şi Sayers, Allingham are pasul şi frivolitatea proprie. Ea este reasiguratoare şi totuşi încărcată cu pericol. TC
De citit: The Tiger In The Smoke (1952)

Charles Dickens 1812 – 1870

Ca şi prietenul său, Wilkie Collins, Dickens a fost obsedat de ficţiunea poliţistă. Inspectorul Bucket de la Bleak House se ocupă de Misterul lui Edwin Drood, astfel încât acesta să fie elucidat odată şi pentru totdeauna.
De citit: Bleak House (1852 – 1853)

Georges Simenon (1903 – 1989)

Maestrul Belgian fabulos de prolific se spune că a sedus mai mult de 10, 000 de femei şi a scris mai mult timp decât a petrecut cu fiecare femeie, îşi amintea că scria 60 de pagini de ficţiune pe zi.
Cea mai mare creaţie a lui a fost Maigret, un detectiv fără pretenţii, cu un creier precum un burete. Concluzionează: Maigret absoarbe.

Cel mai bun roman îl aruncă pe detectivul lui Simeon într-un mediu social în care este nevoie de foarte puţine inter-conexiuni.

Aşa este şi în The Yellow Dog, unde acesta aflat într-un un oraş mic, în tristul extra-sezon renunţă la pasiunea lui personală în favoarea observaţiei. O întreagă şcoală de detectivi moderni încă merge pe urmele mari ale lui Maigret. SL
De citit: The Yellow Dog (1931)

Agatha Christie 1890 – 1976

Christie nu avea cel mai pur stil de proză şi a jucat puternic şi rapid cu regulile genuluim, dar are cele mai răbdătoare personaje literare. TC
De citit: Peril at End House (1932)

Wilkie Collins 1824 – 1889

The Moonstone a stabilit regulile de bază ale genului: scrumbii roşii; o listă lungă de suspecţi, omul cu o problemă, în acest caz, dependenţa de opium. TC
De citit: The Moonstone (1868)

Jonathan Latimer 1906 – 1983

Admirat pentru romanele sale din 1930 cu William Crane, care parodiau genul ficţiunii “hard – boiled”. Efectul direct este că mahmurul Crane este găsit mai des dormind decât detectând. JK
De citit: The Fifth Grave (1941)

Ruth Rendell 1930 –

Ruth Rendell, creatorul inspectoruluiWexford, este unul dintre cei mai iubiţi scriitori britanici. A adus ficţiunea psihologică în romane precum Talking to Strange Men şi Live Flesh. SR
De citit: The Water’s Lovely (2006)

Ngaio Marsh c. 1895 – 1982

Un nou - zeelandez care a creat 32 de romane detective englezeşti strălucite. Inimile fanilor femei au fost frânte când Alley a murit. (???)
De citit: Vintage Murder (1937)

Benjamin Black 1945 –

Cele două romane ale lui Black plasate în Dublinul lui 1950, în care poteci îngrămădite sunt extrem de triste. De asemenea cunoscut poliţiei ca John Banville….
De citit: Christine Falls (2006)

John Dickson Carr 1906 – 1977

Maestrul “crimei imposibile”, susţinea că a adus un mister, în general rezolvat de detectivul lui Falstaffian, Dr. Gideon Fell…..
De citit: The Hollow Man (1935)

Michael Innes 1906 – 1994

Un domn din Oxford, care a scris poveşti poliţiste inventive. Este mai probabil ca escrocii să fie prinşi după citate din The Rubaiyat –ul lui Omar Khayyam, decât după amprente, când poliţistul erudit John Appleby este prin preajmă. JK
De citit: The Weight of the Evidence (1943)

Raymond Chandler 1888 – 1959

Se poate să fi uitat să ne spună cine a omorât şoferul din The Big Sleep, dar altfel Chandler nu poate fi faultat. Orice pas şovăitor pe care Philip Marlowe îl face prin străzile deplorabile ale Californiei îl duce mai departe în legendă. JK
De citit: Farewell, My Lovely (1940)

Friedrich Durrenmatt 1921 – 1990

Cea mai faimoasă dintre nuvelele înfiorătoare ale autoarei elveţiene este The Pledge, în care un poliţist îşi găseşte puteri asemănătoare lui Holmes, care sunt însă inutile pentru a se adapta la brutalitatea haotică a lumii reale. JK
De citit: The Pledge (1958)

Michael Gilbert 1912 – 2006

Poveştile implicându-i pe Dl.Calder şi pe Dl. Behrens, doi băieţi bătrâni aparent blajini, care sunt de fapt asistenţi nemiloşi ai Servicilor Secrete sunt exemple ale perspectivei liniştitor de civilizată şi subestimată în ceea ce priveşte violenţa îngrozitoare, prezentată de acest autor. JK
De citit: Even Murderers take Holidays and other Mysteries (2007)

Donald Westlake 1933 –

Regele poznelor comice, ale cărui romane implică criminali prietenoşi, strecurându-se prin situaţii dificile. Romanele pe care le scrie, precum “Richard Stark”, care îl prezintă pe hoţul imoral Parker, sunt bilete de acces pentru întuneric.
De citit: What’s So Funny? (2007)

Colin Bateman 1962 –

Orice apariţie a protagonistului obişnuit a lui Batman, jurnalistul Dan Starkey anunţă,
într-un mod amuzant, moartea inevitabilă a jumatate dintre cetăţenii Belfastului. Thrillere comice care sunt cu adevărat comice şi palpitante. JK
De citit: Wild About Harry (2001)

Frances Fyfield 1948 –

Fyfield a apărut ca un rival la Minette Walters, când editorii de la mijlocul anilor 1990 au fost obsedaţi cu întâmplările urâte , triste şi psihologice, inspirate de Ruth Rendell. Ea este relaxată ducând la un format mai comod. JJ
De citit: The Art of Drowning (2006)

Reginald Hill 1936 –

Toată lumea crede că îl cunoaşte pe Hill prin seriile televizate, “inspirate” din creaţiile lui Dalziel şi Pascoe – în măsura în care simt lipsa scriiturii lui înfloritoare, cu ton de tachinare faţă de cititori. Este o vctimă a propriului succes.
De citit: Good Morning Midnight (2004)

Andrea Camilleri 1925

Stilul lui Camilleri se potriveşte eroului său, Inspectorul Montalbano, un Sicilian cu un vast simţ al umorului. Adevăratul subiect al lui Camilleri este starea Siciliei, dar personajele lui sunt pline de viaţă, cu dileme eterne.TC
De citit: The Patience of The Spider (2007)

Henning Mankell 1948 –

Fiecare carte se încheie cu grăsuţul Wallander prăbuşindu-se în tufişuri, în costum, dar nefericirea existenţială a acestuia este încântătoare şi fiecare roman este captivant şi satisfăcător. TC
De citit: Sidertracked (1999)

Patricia Highsmith 1921 – 1995

Nimeni nu citeşte Patricia Highsmith pentru consolare: foarte rar există un final fericit în care ordinea este refăcută şi personajele ei complexe, ambiguue din punct de vedere moral, au şanse egale atât să scape de justiţie, cât şi să aibă parte de ea.

Cariera lui Highsmith a luat startul brusc odată cu versiunea clasică a filmului lui Alfred Hitchcock, după romanul ei “Strangers on a Train”, publicat în 1950, dar Tom Ripley (care de asemenea a apărut pe marile ecrane în Talentatul Domn Ripley) este creaţia ei cea mai cunoscută şi a apărut în cinci dintre romanele ei, rece, schematic şi respingător.

Există un strat îngrjorător de întunecime autentică, care susţine opera ei şi nu este surprizător faptul că a trait o viaţă ciudată, izolată, în timpul căreia a preferat compania melcilor în favoarea companiei oamenilor. TC
De citit: Talentatul Domn Ripley (1955)

James Lee Burke 1936 –

Cu un deceniu în urmă, Lee Burke a dat control complet stilului curajos al seriei despre poliţistul din Louisiana, şi a creat de unul singur o revigorare a stilului scriitoricesc Sud-Gotic.Unul dintre cei mai buni romancieri ai Americii în orice domeniu. JJ
De citit: Black and Cherry Blues (1989)

Jim Thompson 1906 – 1977

Nu a existat un exemplu mai brutal şi mai strălucit al vechiului stil de groază decât “Dime Store Dostoevsky” – Jim Thompson. Thompson a scris la foc automat mai mult de 30 de romane în cursul vieţii sale de mahmureală, trăită la limita criminalităţii.

Pop.1280 şi The Killer Inside Me sunt ambele narate de către avocaţi confunzi din punct de vedere criminalistic, din oraşe mici, care îşi maschează golul moral prin înţelepciune ridicolă şi nepretenţioasă. The Grifters arată noduri strângându-se urâcios în contradicţii neimportante. The Getaway urmăreşte o pereche afuristă de hoţi pe fugă, în stilul Bonnie şi Clyde, trimiţându-i în final într-un iad răcoros, pe care şi l-au creat chiar ei înşisi.

Romanele lui Thompson sunt plasate, în mare parte într-o lume unde nu există personaje pozitive. Întunecată ca naiba, cărţile lui sunt şi mai întunecate prin amuzament. SL
De citit: The Getaway (1959)

Walter Mosley 1952 –

Easy Rawlins al lui Mosley este un detectiv clasic de film “noir”, cu o răsturnare de situaţie care îl dovedeşte a fi un veteran al “Războiului Negru” la finalul cruciadei pentru drepturi civile. Bill Clinton, denumit Mosley apare ca preferat. JJ
De citit: Devil in a Blue Dress (1991)

Denise Mina 1966 –

În romanele lui Mina Garnethill, un fost pacient cu probleme psihice, agăţându-se de normalitate, în subteranele Glasgow-ului, nu este atât de trist pe cât sună. Inteligenţa şi căldura ei prezintă încercările ciudate de afirmare în viaţă ale eroinei sale. JJ
De citit: Garnethill (1999)

Steig Larsson 1954 – 2004

Un jurnalist suedez călător, care a murit în 2004, lăsând manuscrisele a trei thrillere. Au primit critici favorabile şi primul volum, The Girl with the Dragon Tattoo, tocmai a fost publicat aici. JK
De citit: The Girl with the Dragon Tattoo (2008)

Ronald Knox 1888 – 1957

Knox a câstigat faimă ca un preot Romano-Catolic, dar a avut o contribuţie imensă la Era de Aur a genului poliţist. Miles Bredon (Dorothy L. Sayers a furat numele pentru Peter Wimsey) este un investigator de asigurări în “The Three Taps”; mai sunt alte 4 cărti. A conturat cele 10 porunci ale romanului detectiv în 1929 şi a fost mai târziu redus la traducerea Bibliei. AMcK
De citit: The Viaduct Murder (1925)

EC Bentley 1857 – 1956

Inventator al Clerihew şi coleg de şcoală al GK Chesterton. Trent’s Last Case (1913) este o piatră de temelie în ficţiunea poliţistă pentru că încalcă multe dintre regulile de bază ale formei. AMcK
De citit: Trent’s Last Case (1913)

Lawrence Block 1938 -

Block demonstrează în seria sa de hoţi o pasiune pentru camera sa din şcoală încuiată. Geniul lui atinge punctul maxim din seria Matt Scudder, despre un poliţist hard-boiled, care investighează crime murdare. AmcK
De citit: All The Flowers Are Dying (2005)

Edmund Crispin 1921 – 1978

Maestrul şcolar boem Bruce Montgomery (aka Crispin), a îmbinat ficţiunea politistă de după război cu mare zburdălnicie. Profesorul lui ţicnit şi detectiv amator, Gervase Fen, chiar recunoaşte că este un erou fictiv. JJ
De citit: Holy Disorders (1945)

William McIlvanney 1936 –

McIlvanney, un scriitor important de mainstream, a plasat trei romane poliţiste în Glasgow: Laidlaw, The Papers of Tony Veitch şi Strange Loyalties. Probabil au inspirat seria TV Taggart, dar sunt mult mai inteligente şi subtile. AmcK
De citit: Laidlaw (1977)

George V Higgins 1939 – 1999

Elmore Leonard îl recunoaşte pe Higgins ca marea lui influenţă. Cărţile lui sunt aproape complet în dialog (întreg, amuzant, bine-observat, cadenţat poetic). The Friends of Eddie Coyle este cea mai bine cunoscută, dar niciuna dintre acestea nu este nereuşită. AmcK
De citit: The Rat on Fire (1981)

Dorothy L Sayers 1983 – 1957

Sayers este responsabilă, împreună cu Agatha Christie, de fixarea în mintea opiniei publice a ideii (falsă - în mod demonstrabil), că femeile sunt deosebit de bune la scris opere poliţiste. Spre deosebire de Christie, Sayers a fost. A fost bună la scris. Punct.

A tradus Infernul lui Dante, când era puţin cunoscut, cu excepţia specialiştilor şi a scris o piesă de radio radicală despre Hristos, care a produs proteste publice zgomotoase. Sayers are defectele ei. A fost academică şi atât de gălăgioasă, încât i-ar fi putut face şi pe ceilalţi membri ai Şcolii High Oxford (Michael Innes, Edmund Crispin) să se ruşineze.

În Clouds of Witness se referă la un citat destul de obscur. Personajele de clasă joasă îşi împrăştie ecourile în stânga, dreapta şi în centru, în timp ce Lordul Peter este poate prea bun, deşi are dorinţe cu tentă de snobism.

Unii cred că soluţia la The Nine Tailors este o dezamăgire; dar geniul obiectului dispărut din Five Red Herrings este el singur suficient ca să îi confirme măreţia. AmcK
De citit : Five Red Herings (1931)

Anthony Boucher 1911 – 1968

Respectatul critic american de ficţiune poliţistă de asemenea a creat personaje cum ar fi Nick Noble, un fost poliţist care întreţine un bar, în timp ce foştii lui colegi îi aduc cele mai complicate cazuri. JK
De citit: The Case Of The Baker Street Irregulars (1940)

Mickey Spillane 1918 – 2006

Creatorul afurisitului Mike Hammer, brutal dar cinstit, care îi bătea măr pe ticăloşi, a devenit unul dintre cei mai bine vânduţi autori ai secolului 20 şi datorită acestui personaj. JK
De citit: I, The Jury (1947)

James Grady 1949 -

Thriller-ele lui au pus oameni obişnuiţi în situaţii periculoase generate de lăcomia şi corupţia Guvernului. Primul lui roman, Six Days Of the Condor, a fost ecranizat. JK
De citit: Six days of the Condor (1947)

George Pelecanos 1957 –

Poetul de ficţiune pulp din cea mai mizeră parte a Washington-ului. Legile rigide de focuri de armă ale capitalului au generat alternative ingenioase, dar respingătoare la obişnuitele secvenţe cu împuşcături. JJ
De citit: The Big Blowdown (1996)

Robert Crais 1954 –

Exact când te gândeai că nu poate exista o nouă perspectivă asupra formulei “detectivilor particulari cu o latură psihotică”, Crais îţi dovedeşte că ai dreptate. Elvis Cole este o legendă, dar de asemenea un efort de dragoste literară.
De citit: The Watchman (2007)

John Lawton 1949

Lawton îl implică pe Inspectorul Troy, fiul unui baron de ziar, în scandalurile din Marea Britanie de după război. Istoria lui socială destorsionată este complet captivantă. JJ
De citit: Black Out (1995)

Elmore Leonard 1925 –

Leonard îi datorează mult lui George V Higgins, dar dialogul lui alert, învăţat în perioada în care a fost copywriter, proza lină şi intriga sunt uşor de recunoscut. “Dacă sună ca şi cum ar fi scrisă, o rescriu” spune el. TC
De citit: Maximum Bob (1991)